masina, prietena cea mai buna a omului

si ca tot sint la capitolul asta, cred ca o lume in care masinile ne-ar asista in toate necesitatile biologice ar putea fi, contrar parerilor cvasi-unanime, paradisiaca. cu conditia ca fiecare sa aiba in posesie respectivele masini.

I mean, daca as avea o masina personala care sa cultive si culeaga singura de-ale gurii, alta care sa le prepare, alta care sa ma duca departe fara sa calce pelicanii pe drum, alta care sa ma puna in contact cu ceilalti la distanta fara sa-mi cada cablurile cu radiatii in cap, plus una care sa munceasca in locul meu la serviciu; chiar credeti ca as muri de sedentarism si plictiseala? as putea, daca as fi lipsit de imaginatie. insa nu mi-ar fi de-ajuns 1000 de vieti ca sa citesc toate cartile pe care as vrea sa le citesc, sa practic toate sporturile pe care as vrea sa le practic, sa-mi dezvolt toate talentele artistice si sa descopar sau sa-mi fortez altele noi, sa merg la toate teatrele la care n-am bani si timp sa merg, sa ma asociez cu toti oamenii cu care as vrea sa ma asociez si sa punem pe picioare toate proiectele la care visez samd.

masinile pot face lumea minunata. noi nu le lasam.