Trotuar

Îl citesc pe dl. Tapalagă de ceva vreme  ş i e printre pu ţ inii capabili s ă  spună in pres ă  ceea ce toţi ar trebui s ă  spunem zi de zi în piaţa publică pînă cînd îi asurzim pe jefuitorii fesenişti (din toate partidele) înţepeniţi la conducerea României. Zilele acestea a abordat însă un subiect nou şi legat de evenimente din afara Romaniei. Dezamăgirea după primele două articole pe tema evenimentelor din Anglia e mare. E clar că dl. Tapalagă nu îl cocolo ş eşte pe preşedintele Băsescu şi nu e un fanatic partizan al său. E însă la fel de clar că vede în el răul cel mai mic, precum mulţi dintre concetăţenii mei. Şi la fel de clar după aceste dou ă  articole este că împărtăşeşte viziunea politică a acestuia. Este riscul asumat atunci cînd alegi un rău politic (fie el cel mai mic), să fi nevoit să-i susţii doctrina. Sau poate chiar crede sincer în ea. Preşedintele Băsescu şi PDL au ca principal model politic şi economic Statele Unite şi Marea Britanie, însă din păcate/fericire nu-l p

I've heard so many discourses already about the massacre in Norway, on facebook, on the street, in the forums. And I noticed a pattern: most of them discuss multiculturalism, Marxism and Muslims, while precising that, of course, the crime is unacceptable. People briefly condemn the killer (or simply the crime), but then they analyze arduously the catastrophic situation in which the Western civilization finds itself. I read in the newspaper that the killer will soon keep a discourse in which he will explain his reasons. In general, media offer generous spaces to his manifestos, projects, ideas. One could definitely conclude that the killer reached his goal. He didn't kill himself, so he knew that he would be imprisoned, and that all his life and “philosophy” would be made public. And, as he explained it, it was his way to sound the alarm for a vital problem of the Western world. So his goal was to make public his ideas and messages and that they are publicly discussed. I be