Posts

Showing posts from August, 2009

Un text scris inainte de uninominalul cu pricina

E nevoie ca Romania sa ajunga iar la o masa critica de iobagi pentru a repeta rascoala din 1907, de exemplu. Sigur ca in fond nu va folosi la nimic cita vreme consideram feudalismul singura forma de convietuire sanatoasa la cap. In plus, iobagii actuali au celular si tetrisul ii face sa uite cit de sfisiati in fund sint. In feudalism e normal deci sa fii jupuit de viu. De bani, resurse naturale, casa, demnitate, drepturi legale. Luam taurul de coarne si ne atirnam singuri cu curele chinezesti armani de picioare, dupa ce in prealabil ne-am adus de acasa propriul pliculet cu ardei iute Maggie cu care urmeaza sa fim afumati la ochi. Intre timp clientii, patronii si domnii ministrii de partid si de stat ne preleveaza pielea cu instrumente corect aseptizate. Ma refer desigur la cursurile de specializare in managementul in conditii de stress extrem, specific oricarei multinationale sau butic din Romania, finantate de la bugetul de stat prin voia buzunarelor cu gulere albe. Dar sa nu cirt

Duchamp meets Pollock

Sa aiba oare legatura cu igiena proverbiala a WC-urile nemtesti faptul ca in Germania barbatii nu fac pipi din picioare ? (cu exceptia urinoarelor, desigur) Pentru mine e inca dificil sa ma adaptez, si la inceput cea care a vorbit in numele meu a fost virilitatea ranita: cum adica sa fac pipi asezat ca femeile? In plus dupa atitia ani mi-e imposibil sa-mi schimb aceasta obisnuinta, e ca si cum mi s-ar cere sa respir pe urechi... Ei bine, cred din ce in ce mai tare ca virilitatea nu prea e determinata de pozitia in care urinezi, si ca obiceiurile se pot schimba la fel de usor (sau greu) cum inveti o limba straina. Si faptul ca sar picaturi pe capac e irefutabil. Si la fel de irefutabil e ca aceasta e cauza majora pentru care incet-incet respectivul WC va fi apoi utilizat cit mai de departe, cu efectele anti-estetice exponentiale de rigoare... Am citit azi in ziar ca o ONG din Brazilia militeaza pentru urinatul la dus, pentru a se economisi apa. Dincolo de faptul ca daca ne facem dus de

Vreti sa mergeti in Patagonia? Done!

Atunci cind Diogene Laertius a vrut sa-i demonstreze lui Zenon ca nu are dreptate cind spune ca miscarea nu e posibila, el s-a ridicat si a mers. Anecdota e consemnata in istoria filozofiei drept raspunsul cel mai simplu la paradoxul miscarii. Mi se pare insa ca Diogene demonstreaza, dimpotriva, ca Zenon are dreptate. Ma explic: intentia lui Zenon era de a arata criticilor lui Parmenide - care gaseau absurde si ridicole afirmatiile acestuia cum ca realitatea e una si orice schimbare (precum miscarea) nu-i decit iluzie - ca viziunea lor asupra realitatii e la fel de absurda. Daca totul e compus din parti, atunci fiecare parte, oricit de mica, e compusa la rindul ei din parti etc. Daca asa stau lucrurile, atunci miscarea se defineste ca o trecere prin toate punctele intermediare posibile dintre doua repere. Dar respectivele puncte intermediare sint in numar infinit! Deci miscarea, astfel definita, este de neconceput. Resorturile ei, precum si suportul realitatii, trebuie sa fie de alta n

A church for those who pray to no Lord

How should a basilikè (Greek for "church") for the people who do not submit themselves, their souls or their lives to no Lord look like? A basilikè for those who don't believe in any God, or for those who don't care if there is a God, or for those who think that there may be a God, but don't plan to submit to him/her (or Him/Her)... How do you think the place should look like, I mean architecturally, how should the members gather, when, what should they do as members, should they have a Bible, any priest, icons? Should they teach something? What? How? Should they be financed by the State, like any other basilikè? * I prefer basilikè to "church", because the first had no religious meaning at its origin (it meant "royal room")

efectul calmant al statisticilor

atunci cind citesti o statistica ce repertoriaza un evantai larg pe o tema data, extremele se estompeaza. cel care apartine unei extreme devine membru al unei familii, strabatute si unite de un criteriu comun – sociabilitatea, toleranta, inteligenta, frumusetea etc. gestul repertorierii este el insusi un element precis al unei statistici: aceea a perfectei neutralitati, nu neutralitate a elementului de mijloc, ci firul formal care uneste toate statisticile posibile intr-o practica unitara, din speta enciclopediei chinezesti. Un soi de toleranta absoluta,ce se identifica la limita cu indiferenta absoluta, si deci cu lipsa asumata a nevoii de cunoastere, de transgresare a cochiliei. Linistea pe care ti-o da o statistica este aceea a acceptarii tale ca sociopat, pedofil, geniu al matematicii sau detinator al recordului mondial la sarituri in lungime in marea familie a enciclopediei umane si umanistice universale. Invatacei in ale medicinei, astronauticii, filozofiei, biroticii si manageme