Mafia si MBA
Ma gindeam zilele trecute la Roberto Saviano, unul dintre eroii mei personali. Mai nou Mafia a gasit o metoda alternativa de a-l elimina pe Saviano: discreditarea. Au confectionat un personaj care afirma ca toate datele si ideile lui Saviano provin de la el, ca Saviano i le-ar fi furat. Contra-argumentele nu au sens, sint pierdere de vreme, doar cei mai slabi de minte pot lua in serios asemenea traznaie.
Ce vreau sa spun e ca e semn bun. E un semn extraordinar de bun, pentru ca asta inseamna ca singura si teribila arma a Mafiei - asasinatul - nu functioneaza (cel putin deocamdata) in cazul lui Saviano. Si mai inseamna ca el este intr-adevar o piatra de incercare pentru Mafie. Nu doar pentru ca a reusit sa faca publice dedesubturile ei infernale, ci pentru ca acest gest are un efect istoric: coagularea unei parti impresionante a populatiei Italiei de partea lui, impotriva raului. Pentru ca asta este Mafia, incarnarea raului intr-o forma fara echivoc si greu de regasit in istorie. Daca notiunile astea doua, binele si raul, au existat in general in forme mai mult sau mai putin ambigue sau interpretabile, in cazul Mafiei nu exista nimeni care sa puna la indoiala ca Mafia e totalmente de partea raului. Nici macar Mafia insasi, in ciuda legendei hollywoodiene ca cel putin ofera o piine (punindu-le arma in mina) celor mai amariti.
Mafia nu e un stat in stat, nu e o grupare rebela, nu e o organizatie invizibila si nici paralela statului. Este cealalta fata a monedei. Ea a reusit sa impregneze moneda si sa faca sa transpara atunci cind ne uitam la statul italian. Nu in mod ambiguu sau difuz, ci transparent: vedem statul italian, vedem institutiile sale menite sa vegheze la binele societatii italiene si, in acelasi timp, observam clar "de partea cealalta" Mafia. Raul. Aceasta a doua fata a statului italian care "vegheaza" la rindul sau, de data asta la raul societatii italiene. In mod deschis si cu arme (cel putin) egale. Adolescentii (si chiar copiii) sicilieni, napoletani, calabrezi etc au doua optiuni la fel de clare atunci cind incep sa-si croiasca drumul in viata: statul legal sau statul mafiot. Amindoua la fel de prezente si la fel de bine reprezentate in cadrul comunitatii (dar ce zic, in anumite parti, asa cum vedem in cartea lui Saviano, statul de drept nu mai e decit o gluma amara!). Asa cum alegi intre un liceu sau altul, intre o facultate sau alta, intre o profesie sau alta, tinerii italieni au de ales intre statul de drept si statul mafiot, cintarind (probabil in discutii de grup) avantajele si dezavantajele. Ca si cum ai alege intre Orange si Vodafone, in functie de minute si tarife...
Ce-a facut posibila o asemenea situatie monstruoasa? Evident nu vreo optiune politica sau democratica. Nu e ca si cum italienii ar fi ales intre un PD
si un PSD al lor. Ci prin instaurarea perseverenta a fricii. De-a lungul timpului aceasta organizatie a reusit sa impuna frica sub forma unui ingredient al relatiilor sociale ca oricare altul. Frica in multe comunitati italiene a intrat in "normalitate". Al doilea element este renuntarea (cit mai timpurie) la educatie. Atunci cind tinerii italieni aleg intre statul de drept si Mafie, intre altele pun in balanta renuntarea sau nu la parcursul scolar obligatoriu in statul de drept. Pentru un copil sau chiar adolescent aceasta renuntare nu e atit de dificila, argumentul si-a pierdut greutatea pe care o are in mod normal intr-o societate. Daca un mafiot poate avea mult mai multi bani, sau terenuri sau masini sau putere sau "prieteni" decit un simplu cetatean, atunci la ce foloseste educatia? Daca te poti "realiza", chiar mult mai repede si mai bine, renuntind la scoala si apucindu-te sa-i jefuiesti, terorizezi sau ucizi pe ceilalti membrii ai comunitatii tale, cum poti fi convins sa alegi partea potentialelor victime??
Daca la tine in sat sau in oras jumatate dintre cetateni sint mafioti si ceilalti non-mafioti, deci expusi primilor, cum sa nu alegi sa fi mafiot?
Reallizarea extraordinara a lui Saviano (si a regizorului care i-a ecranizat cartea) a fost sa arate italienilor (in special celor mai tineri dintre ei) ca alegerea intre cele doua nu se joaca la limita. Ca nu au aceasi greutate, aceasi importanta pentru viata lor. Saviano a reusit o revolutie la nivel axiologic: a alege sa faci parte din Mafie nu are aceeasi valoare ca atunci cind alegi un parcurs profesional sau altul. Atunci cind alegi Mafia, alegi renuntarea la educatie, la cunoastere; la legaturile sociale si la prieteni, pentru ca in Mafie nu exista de fapt prieteni, oricine te poate ucide oricind; la familie, pentru ca pentru Mafie nimic nu e sfint, nici macar Mama, fundamentul incontestabil si istoric al societatii italiene. Mai presus de orice, alegi renuntarea la viata, nu doar pentru ca poti fi ucis in orice moment ci pentru ca propria viata, oricit de lunga, nu e altceva decit fuga de moarte, deci tot un fel de moarte, ceva mai chinuita.
Intr-un documentar despre Mafia exceptional difuzat pe ARTE era schitata o transmutatie in logica structurala a acesteia: mai nou fiii mafiotilor cu state aleg din ce in ce mai des sa recupereze dimensiunea pierduta a educatie. Nu neaparat din proprie initiativa, ci pentru ca logica insasi a Mafiei o cere. In contextul actual al globalizarii Mafiei, o multinationala "ca oricare alta" (cu specificul ca e cea mai puternica, cu cea mai mare cifra de afaceri, mult peste Microsoft & comp), are nevoie sa se adapteze. Baza ei ramin frica, amenintarea cu moartea sau asasinatul; insa beneficiile acestei activitati lucrative, sume uriase, mult prea mari pentru a fi pastrate la ciorap, trebuie gestionate in asa fel incit sa nu diminueze in complicata lume a finantelor planetare. de aici nevoia de specialisti, de oameni educati.
De aici si o concluzie amuzant-amara: MBA-ul, cea mai promovata si sustinuta forma de educatie in era globalizarii, care ocupa din ce in ce mai mult teritoriu academic impreuna cu toate diplomele conexe (economie, finante, contabilitate, marketing, management etc etc), este ca o ironie a sortii si cea mai prizata forma de educatie a Mafiei, de fapt singura care i-a pentetrat logica structurala.
Un semn de alarma pentru societatea romaneasca, unde mafia infiltrata in '89 in structurile statului functioneaza mai mult prin coruptie si mai putin prin frica, dar tot prin promovarea absolventilor de mba-uri locale sau internationale care sa gestioneze pe salarii economia furata statului si romanilor prin "privatizare" direct in buzunarul cui s-a nimerit la locul potrivit la "revolutie"?
Sa dam exemple de oameni sclipitori in slujba unor mafioti locali notorii?
O sa avem si noi parte de un Saviano care sa ne arate exact cum functioneaza mafia noastra, si sa declanseze un proces similar de coagulare a societatii romanesti de partea binelui si a statului de drept?
Ce vreau sa spun e ca e semn bun. E un semn extraordinar de bun, pentru ca asta inseamna ca singura si teribila arma a Mafiei - asasinatul - nu functioneaza (cel putin deocamdata) in cazul lui Saviano. Si mai inseamna ca el este intr-adevar o piatra de incercare pentru Mafie. Nu doar pentru ca a reusit sa faca publice dedesubturile ei infernale, ci pentru ca acest gest are un efect istoric: coagularea unei parti impresionante a populatiei Italiei de partea lui, impotriva raului. Pentru ca asta este Mafia, incarnarea raului intr-o forma fara echivoc si greu de regasit in istorie. Daca notiunile astea doua, binele si raul, au existat in general in forme mai mult sau mai putin ambigue sau interpretabile, in cazul Mafiei nu exista nimeni care sa puna la indoiala ca Mafia e totalmente de partea raului. Nici macar Mafia insasi, in ciuda legendei hollywoodiene ca cel putin ofera o piine (punindu-le arma in mina) celor mai amariti.Mafia nu e un stat in stat, nu e o grupare rebela, nu e o organizatie invizibila si nici paralela statului. Este cealalta fata a monedei. Ea a reusit sa impregneze moneda si sa faca sa transpara atunci cind ne uitam la statul italian. Nu in mod ambiguu sau difuz, ci transparent: vedem statul italian, vedem institutiile sale menite sa vegheze la binele societatii italiene si, in acelasi timp, observam clar "de partea cealalta" Mafia. Raul. Aceasta a doua fata a statului italian care "vegheaza" la rindul sau, de data asta la raul societatii italiene. In mod deschis si cu arme (cel putin) egale. Adolescentii (si chiar copiii) sicilieni, napoletani, calabrezi etc au doua optiuni la fel de clare atunci cind incep sa-si croiasca drumul in viata: statul legal sau statul mafiot. Amindoua la fel de prezente si la fel de bine reprezentate in cadrul comunitatii (dar ce zic, in anumite parti, asa cum vedem in cartea lui Saviano, statul de drept nu mai e decit o gluma amara!). Asa cum alegi intre un liceu sau altul, intre o facultate sau alta, intre o profesie sau alta, tinerii italieni au de ales intre statul de drept si statul mafiot, cintarind (probabil in discutii de grup) avantajele si dezavantajele. Ca si cum ai alege intre Orange si Vodafone, in functie de minute si tarife...
Ce-a facut posibila o asemenea situatie monstruoasa? Evident nu vreo optiune politica sau democratica. Nu e ca si cum italienii ar fi ales intre un PD
si un PSD al lor. Ci prin instaurarea perseverenta a fricii. De-a lungul timpului aceasta organizatie a reusit sa impuna frica sub forma unui ingredient al relatiilor sociale ca oricare altul. Frica in multe comunitati italiene a intrat in "normalitate". Al doilea element este renuntarea (cit mai timpurie) la educatie. Atunci cind tinerii italieni aleg intre statul de drept si Mafie, intre altele pun in balanta renuntarea sau nu la parcursul scolar obligatoriu in statul de drept. Pentru un copil sau chiar adolescent aceasta renuntare nu e atit de dificila, argumentul si-a pierdut greutatea pe care o are in mod normal intr-o societate. Daca un mafiot poate avea mult mai multi bani, sau terenuri sau masini sau putere sau "prieteni" decit un simplu cetatean, atunci la ce foloseste educatia? Daca te poti "realiza", chiar mult mai repede si mai bine, renuntind la scoala si apucindu-te sa-i jefuiesti, terorizezi sau ucizi pe ceilalti membrii ai comunitatii tale, cum poti fi convins sa alegi partea potentialelor victime??Daca la tine in sat sau in oras jumatate dintre cetateni sint mafioti si ceilalti non-mafioti, deci expusi primilor, cum sa nu alegi sa fi mafiot?
Reallizarea extraordinara a lui Saviano (si a regizorului care i-a ecranizat cartea) a fost sa arate italienilor (in special celor mai tineri dintre ei) ca alegerea intre cele doua nu se joaca la limita. Ca nu au aceasi greutate, aceasi importanta pentru viata lor. Saviano a reusit o revolutie la nivel axiologic: a alege sa faci parte din Mafie nu are aceeasi valoare ca atunci cind alegi un parcurs profesional sau altul. Atunci cind alegi Mafia, alegi renuntarea la educatie, la cunoastere; la legaturile sociale si la prieteni, pentru ca in Mafie nu exista de fapt prieteni, oricine te poate ucide oricind; la familie, pentru ca pentru Mafie nimic nu e sfint, nici macar Mama, fundamentul incontestabil si istoric al societatii italiene. Mai presus de orice, alegi renuntarea la viata, nu doar pentru ca poti fi ucis in orice moment ci pentru ca propria viata, oricit de lunga, nu e altceva decit fuga de moarte, deci tot un fel de moarte, ceva mai chinuita.
Intr-un documentar despre Mafia exceptional difuzat pe ARTE era schitata o transmutatie in logica structurala a acesteia: mai nou fiii mafiotilor cu state aleg din ce in ce mai des sa recupereze dimensiunea pierduta a educatie. Nu neaparat din proprie initiativa, ci pentru ca logica insasi a Mafiei o cere. In contextul actual al globalizarii Mafiei, o multinationala "ca oricare alta" (cu specificul ca e cea mai puternica, cu cea mai mare cifra de afaceri, mult peste Microsoft & comp), are nevoie sa se adapteze. Baza ei ramin frica, amenintarea cu moartea sau asasinatul; insa beneficiile acestei activitati lucrative, sume uriase, mult prea mari pentru a fi pastrate la ciorap, trebuie gestionate in asa fel incit sa nu diminueze in complicata lume a finantelor planetare. de aici nevoia de specialisti, de oameni educati.
De aici si o concluzie amuzant-amara: MBA-ul, cea mai promovata si sustinuta forma de educatie in era globalizarii, care ocupa din ce in ce mai mult teritoriu academic impreuna cu toate diplomele conexe (economie, finante, contabilitate, marketing, management etc etc), este ca o ironie a sortii si cea mai prizata forma de educatie a Mafiei, de fapt singura care i-a pentetrat logica structurala.
Un semn de alarma pentru societatea romaneasca, unde mafia infiltrata in '89 in structurile statului functioneaza mai mult prin coruptie si mai putin prin frica, dar tot prin promovarea absolventilor de mba-uri locale sau internationale care sa gestioneze pe salarii economia furata statului si romanilor prin "privatizare" direct in buzunarul cui s-a nimerit la locul potrivit la "revolutie"?
Sa dam exemple de oameni sclipitori in slujba unor mafioti locali notorii?
O sa avem si noi parte de un Saviano care sa ne arate exact cum functioneaza mafia noastra, si sa declanseze un proces similar de coagulare a societatii romanesti de partea binelui si a statului de drept?
Comments