Ce spune un tinar absolvent de filozofie roman despre homosexuali
Stefan Brandusescu se indigneaza intr-un articol publicat pe ziare.com de faptul ca mita a mai spart un tabu in Romania: un cuplu de homosexuali a "convins" un preot sa le oficieze casatoria, prima de acest fel din tara noastra.
Incerc sa reactionez la citeva puncte ale argumentatiei, pe care in general o consider printre cele mai coerente si rationale pledoarii impotriva casatoriei religioase gay din peisajul mioritic.
1. Citez: "Andrei Plesu observa, retoric, in "Despre bucurie in est si in vest" faptul, paradoxal, ca "o miscare de avangarda a moralei sexuale jinduieste la o institutie traditionala, ba chiar traditionalista, a umanitatii" - casatoria."
Cum Stefan preiczeaza imediat dupa ca subiectul interventiei sale este casatoria religioasa, mi se pare neavenit citatul din gindirea d-lui Plesu. O critica a casatoriei in general intre homosexuali este, asa cum bine vedem in atitea dezbateri de ani de zile, mult mai dificil de sustinut cu argumente rationale. Casatoria civila este o institutie a statului, prin urmare toti cetatenii statului pot adera la aceasta institutie fara discriminare. In special cita vreme respectiva institutie ofera avantaje aderentilor!
O a doua remarca: doar prin cantonarea intr-un anume tip de discurs si intr-o anumita perspectiva istorico-culturala ingusta se poate eticheta homosexualitatea ca o "avangarda a moralei sexuale", in opozitie cu heterosexualitatea monogama care ar fi conforma cu "traditia" si "traditionalismul" casatoriei. O minima investigatie in istoria sexualitatii si a casatoriei asa cum este ea vazuta de multele grupuri sociale de-a lungul istoriei, greu de descris exhaustiv de conceptul mult prea slab de "umanitate", trimite ideea d-lui Plesu in provincia gindirii contemporane romanesti.
Paradoxul jinduirii este si el greu de sustinut; cu acelasi tip de argument s-ar putea pune la indoiala dreptul membrilor oricarei avangarde istorice la institutii traditionale ba chiar traditionaliste precum casatoria, educatia gratuita, protectia sociala, protectia legala, dreptul la libera circulatie, libertatea de expresie etc. Ar fi ca si cum ne-am intreba cu ce drept (sau tupeu de incoerenta) pretinde un dadaist sau un punker sa-si inscrie copilul la scoala sau sa ceara ajutorul politiei cind e pradat de hoti.
2. In ce priveste respectiva mita ar fi poate interesant de descris exact situatia si felul in care a fost ea acordata. Nu de alta dar obiceiul de a da bani preotului ca sa te casatoresti sau sa-ti botezi copilul este la fel de vechi precum biserica ortodoxa. poate ca in fond preotii nu te pot obliga sa platesti, insa este stiut ca daca n-o faci reactia lor nu este una de intelegere...
Ca o paranteza, imi vine greu sa pricep de ce preotii ortodocsi sint platiti din bugetul statului, in timp ce reprezentantii celorlalte religii nu (ba chiar aflu ca in biserica lutherana un preot care cere vbani risca sa fie exclus...); E ca si cum le-ai da salarii de la buget directorilor de ONG-uri din domeniul agricol, dar nu si celor din domeniul sportiv.
3. Ne spune Stefan ca adevarurile Bibliei au fost revelate, prin urmare ele nu sint modificabile de catre aderenti. Pentru ca inferenta sa functioneze este insa necesar ca
a) lantul transmiterii respectivelor adevaruri de la sursa la aderenti sa nu aiba pierderi sau adaugiri de sens si semnificatii. De la D-zeu la Moise la Isus la discipoli la scribi la preoti la credinciosi, de la aramaica la ebraica la greaca la latina si apoi la toate limbile si culturile crestine calea textului revelatiei si a adevarurilor ei e lunga.
b) sa fie canonizat nu doar textul ci si o serie de interpretari ale lui. Daca un teolog afirma cu argumente scripturale ca homosexualitatea este considerata un pacat, iar altul contrariul, argumentul adevarului revelat poate fi perfect utilizat de amindoi. Si cel care afirma ca homosexualitatea nu este considerata un pacat in Biblie poate pretinde ca detine interpretarea corecta a adevarului divin. A modifica o interpretare a unui text nu inseamna sa-i modifici adevarurile ci sa arati ca ele sint altele.
(nu fac aici nici o pledoarie pt nici una dintre interpretari, e doar o critica a structurii logice a argumentului)
4. In fraza "... atunci cand aleg sa ma casatoresc pe ascuns cu o persoana de acelasi sex, in Biserica, mituind un preot... ", ce inseamna sintagma "pe ascuns"? Cum ar fi trebuit sa faca cei doi ca sa nu fie "pe ascuns", ce au facut ei in plus (sau in minus) fata de un cuplu heterosexual care da bani preotului sa-i casatoreasca?
5. Nu inteleg foarte bine raportul liberalismului cu subiectul. Nu stiu daca Stefan sugereaza ca homosexualii au ca orientare politica liberalismul. Daca e asa, e nevoie ca argumentele sa abunde, iar discutia s-ar complica foarte tare.
6. Citez: "Ma intreb, in incheiere, de ce nu este nimeni revoltat public pe si nu incearca sa "pacaleasca" Francmasoneria conservatoare care nu primeste in randurile sale decat barbati."
Sint foarte putin la curent cu regulile interne ale francmasoneriei conservatoare, insa mi-e greu sa cred ca exista date sigure cum ca nici o femeie deghizata in barbat n-a incercat vreodata sa adereze. mai exista apoi si cazurile hermafroditilor...
Un raspuns la intrebare (si la intreaga polemica) e poate faptul ca francmasoneria cu pricina e un club, nu reprezinta adevaruri religioase universale si nici nu e o institutie a statului la care sa poate oricine avea pretentia legala de a adera.
7. Citez: "De ce nu aud de travestiti care au facut acelasi lucru intr-o moschee sau intr-o sinagoga? Oare nu exista si homosexuali musulamani sau mozaici? Sau la ei exista un respect mai mare pentru logica insistutiei?"
raspunsuri aici si aici
In concluzie, argumentul lui Stefan mi se pare pertinent: daca Biserica Ortodoxa e un club cu reguli proprii clare, atunci cei care nu indeplinesc conditiile de aderare impuse nu pot deveni membri. E insa nevoie de mai multa rigoare pentru a pune argumentul sub aceasta forma.
Pina una alta continuu sa cred ca homofobia romaneasca nu e cu nimic mai originala decit altele si ca e probabil nevoie de mult mai multe dezbateri cu adevarat "intelectuale" pentru un transport efectiv de sensuri, semnificatii si argumente dintr-o "tabara" in alta.
Si o remarca: mi-e greu sa inteleg cum persoane inteligente si educate aleg sa faca parte dintr-un club unde este criticat felul in care aproapele lor alege sa-si consume intimitatea sexuala. Stefan pare a spune ca "nu are nimic cu "ei"", "treaba lor ce fac cu viata lor si cu pacatele lor", "doar ca nu pot pretinde sa faca parte din clubul meu". Problema e ca "tolerarea" homosexualilor inseamna ca ei sint, inainte de toate, considerati persoane deviante, bolnave, "pacatoase". Orice argument rational capabil sa ma faca sa inteleg aceasta atitudine mi s-ar parea extrem de interesant.
Incerc sa reactionez la citeva puncte ale argumentatiei, pe care in general o consider printre cele mai coerente si rationale pledoarii impotriva casatoriei religioase gay din peisajul mioritic.
1. Citez: "Andrei Plesu observa, retoric, in "Despre bucurie in est si in vest" faptul, paradoxal, ca "o miscare de avangarda a moralei sexuale jinduieste la o institutie traditionala, ba chiar traditionalista, a umanitatii" - casatoria."
Cum Stefan preiczeaza imediat dupa ca subiectul interventiei sale este casatoria religioasa, mi se pare neavenit citatul din gindirea d-lui Plesu. O critica a casatoriei in general intre homosexuali este, asa cum bine vedem in atitea dezbateri de ani de zile, mult mai dificil de sustinut cu argumente rationale. Casatoria civila este o institutie a statului, prin urmare toti cetatenii statului pot adera la aceasta institutie fara discriminare. In special cita vreme respectiva institutie ofera avantaje aderentilor!
O a doua remarca: doar prin cantonarea intr-un anume tip de discurs si intr-o anumita perspectiva istorico-culturala ingusta se poate eticheta homosexualitatea ca o "avangarda a moralei sexuale", in opozitie cu heterosexualitatea monogama care ar fi conforma cu "traditia" si "traditionalismul" casatoriei. O minima investigatie in istoria sexualitatii si a casatoriei asa cum este ea vazuta de multele grupuri sociale de-a lungul istoriei, greu de descris exhaustiv de conceptul mult prea slab de "umanitate", trimite ideea d-lui Plesu in provincia gindirii contemporane romanesti.
Paradoxul jinduirii este si el greu de sustinut; cu acelasi tip de argument s-ar putea pune la indoiala dreptul membrilor oricarei avangarde istorice la institutii traditionale ba chiar traditionaliste precum casatoria, educatia gratuita, protectia sociala, protectia legala, dreptul la libera circulatie, libertatea de expresie etc. Ar fi ca si cum ne-am intreba cu ce drept (sau tupeu de incoerenta) pretinde un dadaist sau un punker sa-si inscrie copilul la scoala sau sa ceara ajutorul politiei cind e pradat de hoti.
2. In ce priveste respectiva mita ar fi poate interesant de descris exact situatia si felul in care a fost ea acordata. Nu de alta dar obiceiul de a da bani preotului ca sa te casatoresti sau sa-ti botezi copilul este la fel de vechi precum biserica ortodoxa. poate ca in fond preotii nu te pot obliga sa platesti, insa este stiut ca daca n-o faci reactia lor nu este una de intelegere...
Ca o paranteza, imi vine greu sa pricep de ce preotii ortodocsi sint platiti din bugetul statului, in timp ce reprezentantii celorlalte religii nu (ba chiar aflu ca in biserica lutherana un preot care cere vbani risca sa fie exclus...); E ca si cum le-ai da salarii de la buget directorilor de ONG-uri din domeniul agricol, dar nu si celor din domeniul sportiv.
3. Ne spune Stefan ca adevarurile Bibliei au fost revelate, prin urmare ele nu sint modificabile de catre aderenti. Pentru ca inferenta sa functioneze este insa necesar ca
a) lantul transmiterii respectivelor adevaruri de la sursa la aderenti sa nu aiba pierderi sau adaugiri de sens si semnificatii. De la D-zeu la Moise la Isus la discipoli la scribi la preoti la credinciosi, de la aramaica la ebraica la greaca la latina si apoi la toate limbile si culturile crestine calea textului revelatiei si a adevarurilor ei e lunga.
b) sa fie canonizat nu doar textul ci si o serie de interpretari ale lui. Daca un teolog afirma cu argumente scripturale ca homosexualitatea este considerata un pacat, iar altul contrariul, argumentul adevarului revelat poate fi perfect utilizat de amindoi. Si cel care afirma ca homosexualitatea nu este considerata un pacat in Biblie poate pretinde ca detine interpretarea corecta a adevarului divin. A modifica o interpretare a unui text nu inseamna sa-i modifici adevarurile ci sa arati ca ele sint altele.
(nu fac aici nici o pledoarie pt nici una dintre interpretari, e doar o critica a structurii logice a argumentului)
4. In fraza "... atunci cand aleg sa ma casatoresc pe ascuns cu o persoana de acelasi sex, in Biserica, mituind un preot... ", ce inseamna sintagma "pe ascuns"? Cum ar fi trebuit sa faca cei doi ca sa nu fie "pe ascuns", ce au facut ei in plus (sau in minus) fata de un cuplu heterosexual care da bani preotului sa-i casatoreasca?
5. Nu inteleg foarte bine raportul liberalismului cu subiectul. Nu stiu daca Stefan sugereaza ca homosexualii au ca orientare politica liberalismul. Daca e asa, e nevoie ca argumentele sa abunde, iar discutia s-ar complica foarte tare.
6. Citez: "Ma intreb, in incheiere, de ce nu este nimeni revoltat public pe si nu incearca sa "pacaleasca" Francmasoneria conservatoare care nu primeste in randurile sale decat barbati."
Sint foarte putin la curent cu regulile interne ale francmasoneriei conservatoare, insa mi-e greu sa cred ca exista date sigure cum ca nici o femeie deghizata in barbat n-a incercat vreodata sa adereze. mai exista apoi si cazurile hermafroditilor...
Un raspuns la intrebare (si la intreaga polemica) e poate faptul ca francmasoneria cu pricina e un club, nu reprezinta adevaruri religioase universale si nici nu e o institutie a statului la care sa poate oricine avea pretentia legala de a adera.
7. Citez: "De ce nu aud de travestiti care au facut acelasi lucru intr-o moschee sau intr-o sinagoga? Oare nu exista si homosexuali musulamani sau mozaici? Sau la ei exista un respect mai mare pentru logica insistutiei?"
raspunsuri aici si aici
In concluzie, argumentul lui Stefan mi se pare pertinent: daca Biserica Ortodoxa e un club cu reguli proprii clare, atunci cei care nu indeplinesc conditiile de aderare impuse nu pot deveni membri. E insa nevoie de mai multa rigoare pentru a pune argumentul sub aceasta forma.
Pina una alta continuu sa cred ca homofobia romaneasca nu e cu nimic mai originala decit altele si ca e probabil nevoie de mult mai multe dezbateri cu adevarat "intelectuale" pentru un transport efectiv de sensuri, semnificatii si argumente dintr-o "tabara" in alta.
Si o remarca: mi-e greu sa inteleg cum persoane inteligente si educate aleg sa faca parte dintr-un club unde este criticat felul in care aproapele lor alege sa-si consume intimitatea sexuala. Stefan pare a spune ca "nu are nimic cu "ei"", "treaba lor ce fac cu viata lor si cu pacatele lor", "doar ca nu pot pretinde sa faca parte din clubul meu". Problema e ca "tolerarea" homosexualilor inseamna ca ei sint, inainte de toate, considerati persoane deviante, bolnave, "pacatoase". Orice argument rational capabil sa ma faca sa inteleg aceasta atitudine mi s-ar parea extrem de interesant.
Comments