dupa generic - 2
oare ce se intimpla cu personajele dupa genericul filmului? ramin pe veci asa cum le descrie scena finala? eu nu cred. spre exemplu,
the pursuit of happyness
chris a reusit in sfirsit sa obtina jobul mult visat, sta intr-un cartier "curat", e in sfirsit relaxat si fericit alaturi de fiul sau, caruia poate sa-i ofere tot ce-si doreste. aceasta fericire atit de mult asteptata nu este insa hazard-proof. la nici 3 luni de la angajare, firma intra intr-o criza financiara grava, din cauza unor speculatii la bursa extrem de riscante si a unui trend global nefavorabil. chris munceste enrom, asa cum l-am vazut, stie ca i s-a oferit o sansa incredibila cind aproape se scufundase, deci face tot ce-i sta in putinta sa-si consolideze rapid pozitia in firma. atita doar ca bunele intentii nu fac parte dintre principiile lumii speculatiilor financiare. chris reusteste sa incheie destule contracte, insa mai toate cu actori economici destul de neinsemnati, prin urmare veniturile rezultate sint mediocre.
momentul inevitabilelor restructurari soseste. chris este convins ca nimic nu poate da inapoi noul curs al vietii sale. nimeni nu a suferit ca el, nimeni nu a muncit ca el, nimeni nu a reusit intr-un fel atit de dramatic. sefii lui nu pot sa nu tina cont de formidabila lui poveste si ascensiune (pentru ca intre timp, printr-o serie de evenimente neprevazute toti cei din firma afla socati detaliile vietii lui chris), nu pot sa rennunte tocmai la el.
exact acest gen de argumente se regaseste si in discutia managerilor, atunci cind trebuie sa decida asupra cui cade ghilotina. chiar si pentru niste rechini incercati ca ei, povestea lui chris este prea frumoasa pentr a-l trimite inapoi in infern. numai ca... votul final tine cont de beneficiile reale aduse de fiecare angajat, si de care depinde soarta firmei (e drept, si chris a aflat acest lucru cu stupoare, ca 2 colegi de-ai lui, cunoscuti ca foarte putin eficienti, par de neatins in firma; unii vorbesc de relatii intime cu sefii, altii de legaturi de rudenie cu senatori influenti, ba chiar de informatii sensibile despre firma pe care acestia le-ar detine). si, nu-i asa, veniturile firmei sint mai presus de orice, desi chris n-a avut inca timp sa demonstreze ca poate mai mult (sint toti convinsi de asta, mai ales ca, desi mediocre, contractele incheiate de el au fost pina la momentul respectiv cele mai numeroase), insa, asa cum spuneam, pot bunele intentii sa faca bani? spre intristarea pasagera a tuturor, chris se afla pe lista celor care vor trebui sa paraseasca firma. in cazul lui, cu promisiunea ca de indata ce aceasta se va repune pe picioare el va fi primul rechemat.
socul este enorm. chris nu mai intelege nimic. totul avusese o logica clara pina atunci. chiar si in cel mai dramatic moment al vietii lumea nu incetase in nici un moment sa-si arboreze logica structurala si functionala. simtea probabil ceea ce simtise sisif la prima pravalire inapoi a bolovanului. sensul unui efort supraomenesc si care urmase un traseu precis... facut tandari in doar o secunda.
ceva se rupe in el in momentul primirii vestii prin scrisoare oficiala, tiparita la masina (nimeni nu indrazneste sa i-o spuna in fata). toate sentimentele lui pentru ceilalti, toate emotiile, toate ideile si gindurile lui, de la cele mai negative la cele mai pozitive, fusesera pina acum asezate fiecare la locul lui bine stiut si cu o eticheta dedesubt. acum parca o pisica rea i-ar fi dat iama prin camara interioara si i-ar fi ravasit rafturile spiritului. pentru prima oara nu mai poate sa se abtina si ridica tonul la seful lui: "How many of my colleagues have to raise a child by their own??!? And how many more proofs you need from me?? Didn't I give you all??!?? You fire me and keep Danny and Melinda??? It makes no f..ing sense, man!!!"
rezultatul furiei lui in sfirsit lasate libere este scurtarea perioadei de aviz de la o luna la 3 zile.
pierde brusc respectul pentru sefi si decide sa nu plece cu mina goala. mai ales ca tocmai a inceput ratele la masina si mobila, ca sa nu mai vorbim de chiria piperata pe care o plateste ca sa poata locui in acelasi cartier unde locuiesc o buna parte dintre colegi.
ia contact cu principala firma rivala si le promite sa le aduca cel putin 50 de clienti daca il angajeaza. rezultatul initiativei este insa catastrofic. poate din cauza ca respectivii clienti sint mai degraba neinsemnati, sau poate ca stratagema in incercarea rivalilor (nu este prima!) de a prelua controlul firmei, mai ales in contextul ideal al crizei, acestia dezvaluie incidentul sefilor lui chris.
urmarea este una extrem de trista pentru toata lumea: pentru sefi, care in ciuda pragmatismului, au tinut la chris ca la personajul de film cu happy end preferat, care incarneaza visul american de care au auzit atita dar cu care nu au luat niciodata contact direct, pur si simplu pentru ca toti s-au nascut in familii medii sau instarite si au crescut in general printre membrii importanti ai societatii; pentru colegii ramasi, care decisesera in unanimitate sa-si puna toata simpatia colegiala de care sint capabili in chris si doar in el, cam ca o investitie minima dar sigura; si, in special, pentru fiul sau Christopher, caruia nu mai stie cum sa-i explice noul esec si cel mai mare dintre toate, multumindu-se sa-i raspunda lapidar si nervos: "can you shut up for once?"
cea mai trista este insa perioada de 5 luni pe care o petrece in inchisoare pentru incalcarea contractului si incercarea de subminare grava a intereselor firmei: Christopher isi regaseste mama, angajata in aceleasi conditii mizere. putinii bani pe care chris i-a strins in cele 3 luni si 3 zile se duc pe proces si pe pensia alimentara la care statul il obliga.
dupa cele 5 luni - timp in care cruzimea vietii in inchisoare il face sa se inversuneze si mai tare in efortul de a fi acceptat in societate si, paradoxal, sa-si reordoneze forul interior -, ia cu asalt numeroase firme nu doar din domeniul financiar. intre timp cistiga citiva dolari ca spalator de vase sau paznic de noapte. si doarme in general in casele sociale, dar citeodata si prin parcuri sau statii de metrou.
nimeni insa nu vrea sa-l angajeze, nici macar in baruruile cele mai mizerabile. si nu e de mirare, un negru recent iesit din inchisoare... poate sa explice el oricit motivele pentru care a fost inchis si care sint, in opinia lui, demne de un film la hollywood. toti il refuza cu compasiune prefacuta si cu privire tematoare, caci chris a pierdut cel mai nepretuit atu al sau: surisul impaciuitor. si nici macar nu realizeaza asta, nu-si da sema ca grimasa lui strivita de atita amar de nesansa ii sperie pe toti.
incearca sa-si vinda povestea unui mic ziar local de scandal, singurul care-i deschide usa. primeste 150 de dolari si se publica un articol cu poza lui si cu titlul "Dezvaluirile unui fost salesman: angajatii marilor firme financiare sint selectati pe criterii sexuale".
acesta este ultimul contact cu lumea buna din care a incercat atita sa faca parte.
in prezent locuieste in acelasi oras, doarme pe unde apuca, munceste la negru pe unde si cind gaseste si viseaza sa stringa 1000 de dolari pentru a incerca o noua afacere pe cont propriu: a aflat de la un prieten spaniol ca in europa se comercializeaza aparate de economisire a apei calde, acesta promitindu-i 20 de bucati nou-noute din fabrica in schimbul a 1000 de dolari.
pina atunci fiul sau, devenit adolescent si rapper, va trebui sa mai astepte mult promisa inscriere la un colegiu de renume. deocamdata descopera ca drogurile pot face mai multe minuni decit toate minunile pe care le-a facut tatal sau intr-o viata intreaga. iar in cartierele bune christopher nu merge decit cu baietii mai mari, sa tina de sase la spart de masini...
amindoi traiesc insa cu convingerea ca nesansa nu poate dura la infinit, ca trebuie doar sa spere si sa continue sa lupte. si ca in cele din urma bunastarea trebuie sa treaca si de partea lor. pentru ca ea, bunastarea, asa apare: din ambitie, vointa, perseverenta, munca. si, mai presus de orice, ea este statistica, deci logica: poti suferi in mizerie 1 an, 2, 10, 50, dar nu o viata intreaga! in cele din urma toti cei care continua sa spere si sa lupte o vor cunoaste.
the pursuit of happyness
chris a reusit in sfirsit sa obtina jobul mult visat, sta intr-un cartier "curat", e in sfirsit relaxat si fericit alaturi de fiul sau, caruia poate sa-i ofere tot ce-si doreste. aceasta fericire atit de mult asteptata nu este insa hazard-proof. la nici 3 luni de la angajare, firma intra intr-o criza financiara grava, din cauza unor speculatii la bursa extrem de riscante si a unui trend global nefavorabil. chris munceste enrom, asa cum l-am vazut, stie ca i s-a oferit o sansa incredibila cind aproape se scufundase, deci face tot ce-i sta in putinta sa-si consolideze rapid pozitia in firma. atita doar ca bunele intentii nu fac parte dintre principiile lumii speculatiilor financiare. chris reusteste sa incheie destule contracte, insa mai toate cu actori economici destul de neinsemnati, prin urmare veniturile rezultate sint mediocre.
momentul inevitabilelor restructurari soseste. chris este convins ca nimic nu poate da inapoi noul curs al vietii sale. nimeni nu a suferit ca el, nimeni nu a muncit ca el, nimeni nu a reusit intr-un fel atit de dramatic. sefii lui nu pot sa nu tina cont de formidabila lui poveste si ascensiune (pentru ca intre timp, printr-o serie de evenimente neprevazute toti cei din firma afla socati detaliile vietii lui chris), nu pot sa rennunte tocmai la el.
exact acest gen de argumente se regaseste si in discutia managerilor, atunci cind trebuie sa decida asupra cui cade ghilotina. chiar si pentru niste rechini incercati ca ei, povestea lui chris este prea frumoasa pentr a-l trimite inapoi in infern. numai ca... votul final tine cont de beneficiile reale aduse de fiecare angajat, si de care depinde soarta firmei (e drept, si chris a aflat acest lucru cu stupoare, ca 2 colegi de-ai lui, cunoscuti ca foarte putin eficienti, par de neatins in firma; unii vorbesc de relatii intime cu sefii, altii de legaturi de rudenie cu senatori influenti, ba chiar de informatii sensibile despre firma pe care acestia le-ar detine). si, nu-i asa, veniturile firmei sint mai presus de orice, desi chris n-a avut inca timp sa demonstreze ca poate mai mult (sint toti convinsi de asta, mai ales ca, desi mediocre, contractele incheiate de el au fost pina la momentul respectiv cele mai numeroase), insa, asa cum spuneam, pot bunele intentii sa faca bani? spre intristarea pasagera a tuturor, chris se afla pe lista celor care vor trebui sa paraseasca firma. in cazul lui, cu promisiunea ca de indata ce aceasta se va repune pe picioare el va fi primul rechemat.
socul este enorm. chris nu mai intelege nimic. totul avusese o logica clara pina atunci. chiar si in cel mai dramatic moment al vietii lumea nu incetase in nici un moment sa-si arboreze logica structurala si functionala. simtea probabil ceea ce simtise sisif la prima pravalire inapoi a bolovanului. sensul unui efort supraomenesc si care urmase un traseu precis... facut tandari in doar o secunda.
ceva se rupe in el in momentul primirii vestii prin scrisoare oficiala, tiparita la masina (nimeni nu indrazneste sa i-o spuna in fata). toate sentimentele lui pentru ceilalti, toate emotiile, toate ideile si gindurile lui, de la cele mai negative la cele mai pozitive, fusesera pina acum asezate fiecare la locul lui bine stiut si cu o eticheta dedesubt. acum parca o pisica rea i-ar fi dat iama prin camara interioara si i-ar fi ravasit rafturile spiritului. pentru prima oara nu mai poate sa se abtina si ridica tonul la seful lui: "How many of my colleagues have to raise a child by their own??!? And how many more proofs you need from me?? Didn't I give you all??!?? You fire me and keep Danny and Melinda??? It makes no f..ing sense, man!!!"
rezultatul furiei lui in sfirsit lasate libere este scurtarea perioadei de aviz de la o luna la 3 zile.
pierde brusc respectul pentru sefi si decide sa nu plece cu mina goala. mai ales ca tocmai a inceput ratele la masina si mobila, ca sa nu mai vorbim de chiria piperata pe care o plateste ca sa poata locui in acelasi cartier unde locuiesc o buna parte dintre colegi.
ia contact cu principala firma rivala si le promite sa le aduca cel putin 50 de clienti daca il angajeaza. rezultatul initiativei este insa catastrofic. poate din cauza ca respectivii clienti sint mai degraba neinsemnati, sau poate ca stratagema in incercarea rivalilor (nu este prima!) de a prelua controlul firmei, mai ales in contextul ideal al crizei, acestia dezvaluie incidentul sefilor lui chris.
urmarea este una extrem de trista pentru toata lumea: pentru sefi, care in ciuda pragmatismului, au tinut la chris ca la personajul de film cu happy end preferat, care incarneaza visul american de care au auzit atita dar cu care nu au luat niciodata contact direct, pur si simplu pentru ca toti s-au nascut in familii medii sau instarite si au crescut in general printre membrii importanti ai societatii; pentru colegii ramasi, care decisesera in unanimitate sa-si puna toata simpatia colegiala de care sint capabili in chris si doar in el, cam ca o investitie minima dar sigura; si, in special, pentru fiul sau Christopher, caruia nu mai stie cum sa-i explice noul esec si cel mai mare dintre toate, multumindu-se sa-i raspunda lapidar si nervos: "can you shut up for once?"
cea mai trista este insa perioada de 5 luni pe care o petrece in inchisoare pentru incalcarea contractului si incercarea de subminare grava a intereselor firmei: Christopher isi regaseste mama, angajata in aceleasi conditii mizere. putinii bani pe care chris i-a strins in cele 3 luni si 3 zile se duc pe proces si pe pensia alimentara la care statul il obliga.
dupa cele 5 luni - timp in care cruzimea vietii in inchisoare il face sa se inversuneze si mai tare in efortul de a fi acceptat in societate si, paradoxal, sa-si reordoneze forul interior -, ia cu asalt numeroase firme nu doar din domeniul financiar. intre timp cistiga citiva dolari ca spalator de vase sau paznic de noapte. si doarme in general in casele sociale, dar citeodata si prin parcuri sau statii de metrou.
nimeni insa nu vrea sa-l angajeze, nici macar in baruruile cele mai mizerabile. si nu e de mirare, un negru recent iesit din inchisoare... poate sa explice el oricit motivele pentru care a fost inchis si care sint, in opinia lui, demne de un film la hollywood. toti il refuza cu compasiune prefacuta si cu privire tematoare, caci chris a pierdut cel mai nepretuit atu al sau: surisul impaciuitor. si nici macar nu realizeaza asta, nu-si da sema ca grimasa lui strivita de atita amar de nesansa ii sperie pe toti.
incearca sa-si vinda povestea unui mic ziar local de scandal, singurul care-i deschide usa. primeste 150 de dolari si se publica un articol cu poza lui si cu titlul "Dezvaluirile unui fost salesman: angajatii marilor firme financiare sint selectati pe criterii sexuale".
acesta este ultimul contact cu lumea buna din care a incercat atita sa faca parte.
in prezent locuieste in acelasi oras, doarme pe unde apuca, munceste la negru pe unde si cind gaseste si viseaza sa stringa 1000 de dolari pentru a incerca o noua afacere pe cont propriu: a aflat de la un prieten spaniol ca in europa se comercializeaza aparate de economisire a apei calde, acesta promitindu-i 20 de bucati nou-noute din fabrica in schimbul a 1000 de dolari.
pina atunci fiul sau, devenit adolescent si rapper, va trebui sa mai astepte mult promisa inscriere la un colegiu de renume. deocamdata descopera ca drogurile pot face mai multe minuni decit toate minunile pe care le-a facut tatal sau intr-o viata intreaga. iar in cartierele bune christopher nu merge decit cu baietii mai mari, sa tina de sase la spart de masini...
amindoi traiesc insa cu convingerea ca nesansa nu poate dura la infinit, ca trebuie doar sa spere si sa continue sa lupte. si ca in cele din urma bunastarea trebuie sa treaca si de partea lor. pentru ca ea, bunastarea, asa apare: din ambitie, vointa, perseverenta, munca. si, mai presus de orice, ea este statistica, deci logica: poti suferi in mizerie 1 an, 2, 10, 50, dar nu o viata intreaga! in cele din urma toti cei care continua sa spere si sa lupte o vor cunoaste.
Comments