Raspuns la raspunsul lui Stefan Brandusescu
Continuu dezbaterea pe puncte:
Citez:
"Contraargumentele pot fi sintetizate astfel:
1.Adevarurile religioase sunt failibile prin simplul fapt ca transmiterea lor presupune medierea mai multor limbi, culturi si oameni care poarta mai departe respectivul adevar. Ca urmare, este dificil sa pretinzi unor membri declarati ai unei comunitati religioase – crestini ortodocsi, in cazul nostru – sa se conformeze acestora."
E poate vina sintezei, insa pe drum nu doar ca s-a pierdut sensul originar al criticii mele, dar ea a capatat chiar unul nou, fara legatura insa cu ce spun eu.
Eu puneam la indoiala capacitatea credinciosilor ortodocsi de a accede la adevarul gol-golut al Bibliei, si prin urmare de a-l modifica. Nu poti modifica un adevar decit daca ai acces nealterat la el. Eu nu spun deci nicaieri ca adevarurile religioase sint failibile pentru ca transmiterea lor e problematica. Chestionam doar pretentia unor membrii ai bisericii ca ar detine interpretarea absolut corecta a adevarurilor revelate si ca, prin urmare, interpretarile diferite sau contradictorii sint automat gresite.
Si nu am tras concluzia, asa cum afirma Stefan, ca nu te poti conforma in asemenea conditii adevarurilor Bibliei! Ce ma interesa era sa aflu cum poate fi negat dreptul unui credincios de a interpreta diferit respectivele adevaruri. La urma urmei credinta in puterea bunei judecati, a dialogului intre credinciosi, si a bunelor intentii ale oricui doreste sa devina membru al Bisericii ar trebui sa fie indeajuns temei pentru a nu exclude apriori opiniile contrare. Mai ales ca, repet, mi-e greu sa cred ca Dumnezeu cel atotputernic discrimineaza oamenii in functie de felul in care doresc sa faca sex, de parca in rest ar fi perfecti. Admite D-zeu, spre exemplu, sexul oral heterosexual? Si daca da, de ce unul e acceptabil si altul nu? Ca doar prin sex oral doar stiinta moderna reuseste reproducerea. Mi s-ar putea raspunde ca nu e cazul sa caut coerenta logica omeneasca acolo unde D-zeu a decis deja. Ce vreau eu sa spun cu tot demersul meu este ca un raspuns mai interesant ar fi: daca judecata omeneasca, lasata de D-zeu, ma duce in fata unor conflicte de genul asta, n-ar fi oare mai cumpatat sa ma intreb daca am interpretat corect cuvintul lui D-zeu, decit sa ma cantonez intr-o judecata OMENEASCA? Sau fiecare credincios poate pretinde ca este un transmitator perfect al vocii atotputernicului?
Citez: "Logica institutiei religioase nu are cum sa fie similara cu logica oricarei alte institutii laice, pare a spune Cristi Dragnea, intrucat normele religioase s-au alterat cu mult din momentul in care acestea au fost revelate. Prima observatie, foarte interesanta, este ca, in felul acesta Dragnea asuma si accepta existenta unui prim moment, acela al Revelatiei, de vreme ce spune ca tot ceea ce a urmat nu a facut decat sa denatureze respectivele adevaruri."
Inferenta incorecta: din "daca A atunci B" nu se poate deduce A. E o greseala elementara de logica. Eu nu opinam despre existenta adevarurilor revelate, ci despre anumite consecinte al acceptarii, transmiterii si interpretarii unor asemenea adevaruri.
Continuarea argumentului lui Stefan este, prin urmare, lipsita de obiect. Ma opresc totusi la o fraza extrem de interesanta:
"In spirit religios, deci, gandirea este intotdeauna ulterioara adevarului bisericii."
Afirmatia mi se pare radicala, chiar revolutionara. Intreb, cu sincera curiozitate!, ce vine mai intii: a crede sau a gindi? Poate o sfecla rosie sa creada in D-zeu? Are ea acces la adevarurile religioase?
Trec peste acuzatia de empirism intr-un domeniu al dogmei. Asa cum spuneam la inceput, n-am pornit discutia ca sa pun la indoiala existena lui D-zeu si a adevarurilor religioase.
La punctul b) al analizei mele Stefan raspunde laconic: "
Acest al doilea punct al criticii lui Dragnea, construit pe permisivitatea hermeneutica a textelor sacre, isi are raspunsul punctual in faptul ca, in Ortodoxie, canonul este dat de relatia conjunctiva intre Scripturi, Sfinti Parinti si Traditie (cf., de ex. Parintele Cleopa). Exista, asadar, un mod canonic de a interpreta textele sacre si exista interpretari canonice."
Daca Parintele Cleopa ar fi considerat ca homosexualitatea nu este un pacat, respectiva interpretare ar fi fost canonizata? In ce priveste Traditia, este ea mai importanta decit judecata corecta? Cind eu l-am intrebat pe Stefan daca homosexualitatea este un pacat, el nu mi-a raspuns "Da, pentru ca asa considera un membru sau altul al Bisericii". El m-a trimis la un pasaj din Biblie! Asta inseamna ca el a citit Biblia, a inteles-o intr-un anume fel si a transmis invataturile dobandite (la fiecare etapa a folosit gindirea)
Citez: "Legatura pe care o au homosexualii cu liberalismul este aceeasi pe care orice cetatean al unei democratii liberale o are cu liberalismul. Prin faptul ca traiesc intr-un stat ale carui legi sunt liberale, homosexualii au legatura cu liberalismul."
Continuu sa nu inteleg ce legatura are o discutie despre compatibilitatea homosexuali-Biserica cu un anume curent politic istoric... Nu exista si homosexuali socialisti, comunisti, anarhisti, apolitici etc etc?
Acum ca tot am deviat de la subiect, de cind sint legile statului roman liberale??
Inchei spunind ca sint intru totul de acord cu citatul final din Plesu.
Comments