Trotuar

Mi-a iesit o poza splendida. Mentionez ca era noapte. Intr-un bar undeva in Antwerpen.

Stefan mi-a raspuns aici analizei pe care am facut-o in legatura cu articolul sau despre prima casatorie gay din Romania. Continuu dezbaterea pe puncte: Citez: " Contraargumentele pot fi sintetizate astfel : 1. Adevarurile religioase sunt failibile prin simplul fapt ca transmiterea lor presupune medierea mai multor limbi, culturi si oameni care poarta mai departe respectivul adevar. Ca urmare, este dificil sa pretinzi unor membri declarati ai unei comunitati religioase – crestini ortodocsi, in cazul nostru – sa se conformeze acestora." E poate vina sintezei, insa pe drum nu doar ca s-a pierdut sensul originar al criticii mele, dar ea a capatat chiar unul nou, fara legatura insa cu ce spun eu. Eu puneam la indoiala capacitatea credinciosilor ortodocsi de a accede la adevarul gol-golut al Bibliei, si prin urmare de a-l modifica. Nu poti modifica un adevar decit daca ai acces nealterat la el. Eu nu spun deci nicaieri ca adevarurile religioase sint failibile pentru ca transmiter

Stefan Brandusescu se indigneaza intr-un articol publicat pe ziare.com de faptul ca mita a mai spart un tabu in Romania: un cuplu de homosexuali a "convins" un preot sa le oficieze casatoria, prima de acest fel din tara noastra. Incerc sa reactionez la citeva puncte ale argumentatiei, pe care in general o consider printre cele mai coerente si rationale pledoarii impotriva casatoriei religioase gay din peisajul mioritic. 1. Citez: "Andrei Plesu observa, retoric, in "Despre bucurie in est si in vest" faptul, paradoxal, ca "o miscare de avangarda a moralei sexuale jinduieste la o institutie traditionala, ba chiar traditionalista, a umanitatii" - casatoria." Cum Stefan preiczeaza imediat dupa ca subiectul interventiei sale este casatoria religioasa , mi se pare neavenit citatul din gindirea d-lui Plesu. O critica a casatoriei in general intre homosexuali este, asa cum bine vedem in atitea dezbateri de ani de zile, mult mai dificil de sustinut cu a

Ma gindeam zilele trecute la Roberto Saviano, unul dintre eroii mei personali. Mai nou Mafia a gasit o metoda alternativa de a-l elimina pe Saviano: discreditarea. Au confectionat un personaj care afirma ca toate datele si ideile lui Saviano provin de la el, ca Saviano i le-ar fi furat. Contra-argumentele nu au sens, sint pierdere de vreme, doar cei mai slabi de minte pot lua in serios asemenea traznaie. Ce vreau sa spun e ca e semn bun. E un semn extraordinar de bun, pentru ca asta inseamna ca singura si teribila arma a Mafiei - asasinatul - nu functioneaza (cel putin deocamdata) in cazul lui Saviano. Si mai inseamna ca el este intr-adevar o piatra de incercare pentru Mafie. Nu doar pentru ca a reusit sa faca publice dedesubturile ei infernale, ci pentru ca acest gest are un efect istoric: coagularea unei parti impresionante a populatiei Italiei de partea lui, impotriva raului. Pentru ca asta este Mafia, incarnarea raului intr-o forma fara echivoc si greu de regasit in istorie. Daca n